ΓÇ₧Trimite@i dup[ Susana, fiica lui Hilchia, femeia lui Ioachim!ΓÇ¥ |i au trimis. 30 Iar ea a venit, ]mpreun[ cu tat[l \i cu mama ei, cu copiii \i cu toate rudele. 31 Susana era o femeie de mare ging[\ie, \i tare m_ndr[ la vedere. 32 Iar acei b[tr_ni neru\ina@i i-au poruncit s[ se descopere ΓÇö c[ era acoperit[ ΓÇöa, ca s[ se sature de frumuse@ea ei; 33 iar cei ce erau l_ng[ ea, precum \i to@i cei ce o \tiau, pl_ngeau. 34 Atunci cei doi b[tr_ni sΓÇÖau ridicat ]n mijlocul poporului \i \i-au pus m_inile pe capul ei.b 35 Iar ea, pl_ng_nd, \i-a ridicat ochii spre cer, c[ci inima ei n[d[jduia ]n Domnul. 36 |i au zis b[tr_nii: ΓÇ₧}n timp ce noi, doar noi doi, umblam prin gr[din[, ea a intrat cu dou[ slujnice \i a ]nchis poarta gr[dinii, dup[ care slujnicelor le-a dat drumul. 37 Atunci a venit la ea un t_n[r, care fusese ascuns, \i sΓÇÖa culcat cu ea. 38 Noi, fiind ]n col@ul gr[dinii \i v[z_nd nelegiuirea, am dat fuga la ei. 39 |i dac[ i-am v[zut ]mpreun_ndu-se, pe b[rbat nu l-am putut @ine, c[ era mai tare dec_t noi \i a deschis poarta \i a fugit. 40 Pe ea ]ns[ am prins-o \i am ]ntrebat-o cine era t_n[rul, dar ea nΓÇÖa vrut s[ ne spun[. Pe acestea le m[rturisimΓÇ¥.
41 Adunarea le-a dat lor crezare, ca unora ce erau b[tr_ni \i judec[tori ai poporului; \i au os_ndit-o la moarte.c
42 Atunci Susana a strigat cu glas mare \i a zis: ΓÇ₧Dumnezeule-Cel-Ve\nic, Tu, Cel ce le \tii pe cele ascunse, Tu, Care cuno\ti toate lucrurile mai ]nainte ca ele s[ fi fost f[cute, 43 Tu \tii c[ au n[scocit m[rturie mincinoas[ ]mpotriva mea; \i, iat[, eu urmeaz[ s[ mor f[r[ s[ fi f[cut nimic din ceea ce oamenii ace\tia au scornit ]mpotriva mea...ΓÇ¥.
44 Iar Domnul i-a auzit glasul.
45 |iΓÇÖn timp ce o duceau la moarted, Dumnezeu a trezit duhul cel sf_nte al unui t_n[r cu numele de Danielf; 46 iar acesta a strigat cu glas mare: ΓÇ₧Curat
